Ah,noaptea isi cere drepturile.Obligatiile s-au convertit demult in datorii. Visele lui sunt naruite in timp ce-si indreapta picioarele meticulos prin parcul plin de vietati . Ar vrea ca tot sa fie doar gheata,caci doar asa peste tot ar domni o ignoranta de invidiat.
Ar fi vrut ca timpul sa nu alerge,ar fi vrut ca timpul sa stie toate ritmurile. Sa-l poata controla..acum incet,acum normal iar fuga sa fie practicata doar in momentele critice. Pierdut,face cale intoarsa,reamintindu-si momentele feerice . Avea impresia ca peste tot erau panouri impanzite cu toata viata lui de dinainte ,cu fericirile lui de zi cu zi,iar monstrii isi faceau aparitia abea acum.
El nu stia ce e bau-bau,nu aflase niciodata ,nu ii spusese nimeni. Fata sa devenea lipsita de expresie,pometii i-i se inmuiasera de la atata durere prefacuta-n lacrimi.
Abea acum realiza ca de prea putine ori in viata fusese fericit,iar ca bucuriile lui erau atat de banale si trecatoare. Ca nu ascultase niciodata parerea celorlati ,insistand sa creada ca viata-i daruia toate acele motive care-i trebuiau pentru a se simti fericit. Vroia ca toate firele create in dinauntrul lui sa fie incurcate ca un ghem,sa nu mai fie desfacut niciodata. Sa ramana totul asa,incalcit.
A doua zi,maturatorii gasisera in parc ,o multime de fotografii. Trecutul baiatului era prezent doar in acele hartii pline de 'viata'.
