duminică, 10 ianuarie 2010

Alex si Stefana

Langa malul apei stateau cei doi. Fata privea cu drag chipul baiatului,iar el o cuprinse intr-un vartej de cuvinte emotionante.
Stefana nu stia cum sa reactioneze,avea impresia ca Alex se schimbase peste noapte din tipul 'dur' intr-un om sentimental si cu adevarat afectat de despartirea lor.
Alex statea sprijinit de nucul sub care se intalnisera cei doi de atatea ori..cuvintele ii ieseau cu o repeziciune care o facea pe Stefana sa incremeneasca de uimire. Il iubise,dar era constienta ca nu trebuia sa cedeze rugamintilor lui,ca ei doi nu ar putea sa aiba un viitor fericit..sau cel putin nu acum.
Erau doi copii si se iubeau.

Timpul trecuse,iar cei doi nu mai vorbisera o perioada indelungata. Povestea lor era plina de iubire si de pauze. Cei doi nu stiau incotro s-o apuce,dar erau constienti ca se iubesc. Cu toate acestea nu ajungeau sa fie impreuna,ramaneau mereu la stadiul de prieteni. Stefana incepu sa se sature de tot ceea ce presupunea relatia lor,iar el..el era un copil care nu avea inca grija zilei de maine. Avea impresia ca viata nu e asa de dura,ca tot ce se strica se poate repara la fel de repede.

Nu se mai vazusera de atata vreme,iar ultima data el ii ceruse ceva. Lucru pe care Stefana il refuza,nici acum nu stia cum putuse sa fie atat de ferma. Era peste puterea ei de intelegere.
Si oare in momentul de fata iubirea lor..mai era iubire ?!

sâmbătă, 9 ianuarie 2010

Femeia []

[Nu mai zambi,nu mai fa nimic,ii spuse ea.]


Copila ramasese un moment incremenita,realizand profunzimea acestor cuvinte.
vremea trecea,iar femeia incepea sa ramana tot mai mult langa ea. Nu stia daca e bine sau nu. Stia doar ca intr-un fel sau altul o admira. In viata copilei existau doua astfel de persoane,care cu toate ca semanau..erau la poluri opuse.
Isi aducea aminte de momentul in care o cunoscuse pe femeia puternica,iar mai apoi in mintea ei revenira discutii din toti acesti ani si lucruri impartasite cu aceasta.
isi mai aminti cum o judeca intr-un timp,cum avea impresia ca doar se foloseste de oameni,iar mai apoi pleca. E adevarat,toti plecam la un moment dat,dar...ea vroia ca aceasta sa ramana in viata ei.
Nu-i era dat la orice pas sa gaseasca o astfel de persoana si era constienta de acest fapt. Incepea sa-i cunoasca mastile ce le purta si sa vada cat de des le schimba sau cat timp lasa doar una. Nu era o persoana simpla,cum crezuse la inceput,sau simplitatea ei consta in ..trairi.
Acum copila era grabita.
Trebuia sa plece spre locul in care o indrumau pasii.