Regrete

Se intampla adeseori sa te lovesti de momentele acelea in care realizezi ca ex-ul de care te-ai despartit nu foarte demult si care atunci era plin de defecte si nu gaseai prea multe lucruri care sa-ti placa la el, acum a devenit...Fat Frumos. Toate chestiutele acelea care te deranjau la el au devenit aproape insesizabile, toate lucrurile pe care le-a facut cand erati impreuna acum iti par de o mie de ori mai frumoase decat ti-au parut atunci cand le facea.
Ce se-ntampla in momentele acestea? E doar o nostalgie temporara sau intrebarea 'cum ar fi fost daca..?' ajunge sa te macine din ce in ce mai mult ?
Daca e vorba doar de o nostalgie, oare ar trebui sa te simti si vinovata pentru faptul ca n-ai stiut sa pretuiesti la adevarata valoare ceea ce ai avut candva? Ba mai mult sa-ti faci o gramada de reprosuri pentru cum te-ai purtat cu el atunci cand erati impreuna?!
Daca ajungi sa te gandesti intr-o zi de nenumarate ori 'oare cum ar fi fost daca ai fi pretuit atunci acele momente frumoase cum o faci acum, cum ar fi fost daca s-ar fi continuat totul, cum ar fi daca v-ati mai da o sansa'...poti sa te gandesti ca aceste ganduri vor disparea curand? Ce faci in momentele in care crezi ca el e Printul tau, dar tu nu esti...Cenusareasa lui?
Speri la o impacare, desi stii prea bine ca relatia voastra n-a mers prea bine atunci, dar esti convinsa ca acum ar fi diferit. Cu toate acestea, oricat de mult l-ai vrea inapoi nu poti sa-i spui clar, direct: Ne vreau inapoi. Stiu ca acum sincronizarea noastra nu va mai da gres. Imi pare rau pentru toate greselile pe care le-am facut atunci, nu le voi mai repeta acum. Tu ce spui?
De fiecare data cand te gandesti sa deschizi o discutie cu el despre o eventuala impacare renunti, ramai la stadiul...nu pot sa-i spun asa ceva, daca el nu va vrea eu voi decadea atat in ochii lui, cat si in ai mei. Vei ramane cea care nu a stiut sa aprecieze ceea ce a avut decat atunci cand a pierdut:).
Doare a naibii de mult, nu ?!