Da,pot sa spun ,intr-un final ca frustrarea de-a fi in imposibilitatea de-a face ca lucrurile sa revina pe drumul pe care erau,se transforma incet,incet in dezamagire.
Starile aiurea si parerile de rau ajung sa fie dezgust,acuzatii -intr-un cuvant in chestii negative:). Pozitive ,din pacate,nu mai pot fi .
Parerile de rau se-mputineaza,partea de vinovatie resimtita se diminueaza cu fiecare zi ce trece. Nervii,starea de consum interior si dezamagire nu se aseamana nicidecum cu indiferenta.
Nici n-ar avea cum sa fie aici vorba de indiferenta. Cand tii la un om,iar apoi dintr-o data nu mai vorbiti n-are cum sa-ti devina dintr-o data indiferent.
In cazul meu,puteam sa bag mana in foc ca voi ramane multa vreme cu pareri de rau ,dar mai ales cu o stare de vinovatie si cu o senzatie ca poate mai puteam sa fac ceva . Azi insa,am avut parte de o zi care mi-a dovedit din plin ca nu e deloc cum am crezut. Ca am ajuns capabila de alt gen de reactii,reactii pe care in trecut nu le-am mai avut.
Nu e nici bine,nici rau..e doar altfel. Oricum,sper ca acum voi avea puterea sa accept totul mai usor.
Inca n-am pus punct,n-am terminat povestea,dar am trecut la alt capitol.
Unul fara de cuvinte,plin doar cu ganduri si reactii care mai de care mai diferite.
Sa mai urmeze ceva ?!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu