Langa toate amintirile adunate in doua saptamani este si piesa asta. E dragut cum uneori o piesa te poate purta in locuri in care firescul n-are cum sa te duca..
Inca mi se pare ireal ca au trecut cele 2 saptamani in care am fost plecata de acasa. Fata de acum doi ani,anul acesta am perceput cu totul altfel tot timpul petrecut departe. Intr-un fel am reusit sa ma detasez de persoanele de acasa,lucru pe care deobicei nu reusesc sa-l fac prea bine..si acum culmea,mi-a fost mai usor la dus sa las totul in spate,decat la intoarcere cand a trebuit sa ma rup de oameni,de locuri,de clipe...
Inca simt un dor puternic cand ma gandesc la tot ce-a fost. Nu pot nici sa ma plang ,e bine si acasa,dar imi lipseste mai mult decat m-as fi putut gandi cand am plecat, compania de care am avut parte. Am cunoscut oameni frumosi [si aici nu ma refer la fizic neaparat],am reusit sa vad ca dincolo de masca unui om sobru sta un suflet nobil,plin de mila,care-si deschide greu carapacea da' asteptarea pentru a socializa cu ea chiar merita,am vazut locuri minunate si am fortificat o prietenie [cel putin eu una asa cred].
Astfel am reusit sa adaug o mana de amintiri la cutia ascunsa'n mine...amintiri pe care nu mi le va putea lua nimeni,niciodata.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu