duminică, 10 ianuarie 2010

Alex si Stefana

Langa malul apei stateau cei doi. Fata privea cu drag chipul baiatului,iar el o cuprinse intr-un vartej de cuvinte emotionante.
Stefana nu stia cum sa reactioneze,avea impresia ca Alex se schimbase peste noapte din tipul 'dur' intr-un om sentimental si cu adevarat afectat de despartirea lor.
Alex statea sprijinit de nucul sub care se intalnisera cei doi de atatea ori..cuvintele ii ieseau cu o repeziciune care o facea pe Stefana sa incremeneasca de uimire. Il iubise,dar era constienta ca nu trebuia sa cedeze rugamintilor lui,ca ei doi nu ar putea sa aiba un viitor fericit..sau cel putin nu acum.
Erau doi copii si se iubeau.

Timpul trecuse,iar cei doi nu mai vorbisera o perioada indelungata. Povestea lor era plina de iubire si de pauze. Cei doi nu stiau incotro s-o apuce,dar erau constienti ca se iubesc. Cu toate acestea nu ajungeau sa fie impreuna,ramaneau mereu la stadiul de prieteni. Stefana incepu sa se sature de tot ceea ce presupunea relatia lor,iar el..el era un copil care nu avea inca grija zilei de maine. Avea impresia ca viata nu e asa de dura,ca tot ce se strica se poate repara la fel de repede.

Nu se mai vazusera de atata vreme,iar ultima data el ii ceruse ceva. Lucru pe care Stefana il refuza,nici acum nu stia cum putuse sa fie atat de ferma. Era peste puterea ei de intelegere.
Si oare in momentul de fata iubirea lor..mai era iubire ?!

sâmbătă, 9 ianuarie 2010

Femeia []

[Nu mai zambi,nu mai fa nimic,ii spuse ea.]


Copila ramasese un moment incremenita,realizand profunzimea acestor cuvinte.
vremea trecea,iar femeia incepea sa ramana tot mai mult langa ea. Nu stia daca e bine sau nu. Stia doar ca intr-un fel sau altul o admira. In viata copilei existau doua astfel de persoane,care cu toate ca semanau..erau la poluri opuse.
Isi aducea aminte de momentul in care o cunoscuse pe femeia puternica,iar mai apoi in mintea ei revenira discutii din toti acesti ani si lucruri impartasite cu aceasta.
isi mai aminti cum o judeca intr-un timp,cum avea impresia ca doar se foloseste de oameni,iar mai apoi pleca. E adevarat,toti plecam la un moment dat,dar...ea vroia ca aceasta sa ramana in viata ei.
Nu-i era dat la orice pas sa gaseasca o astfel de persoana si era constienta de acest fapt. Incepea sa-i cunoasca mastile ce le purta si sa vada cat de des le schimba sau cat timp lasa doar una. Nu era o persoana simpla,cum crezuse la inceput,sau simplitatea ei consta in ..trairi.
Acum copila era grabita.
Trebuia sa plece spre locul in care o indrumau pasii.

duminică, 20 decembrie 2009

still 17..;x


inca mai am 17 ani ;x ! Am avut parte de un an atat de frumos,am fost inconjurata de zambete,de iubire,de toti oamenii pe care-i iubesc. Am avut parte si de lucruri mai urate,dar am trecut repede peste ele.
E ciudat sa ma gandesc ca peste cateva zeci de minute copilul de mine va impli 18 ani ?!
Adica acum aproximativ 4 ani,am fost la majoratul unei verisoare si mi s-a parut ca era suuuper mare si ea si prietenii ei-oameni in toata firea. Acum insa acesti 18 ani ..mi se par niste ani tot de copil ;x !
Stiu ca eu una nu ma voi schimba,poate se vor mai aduna cateva grame de maturitate,dar ca substrat..tot eu voi fi,ale care mereu rade si e bine dispusa [caci celelalte momente in care nu sunt asa sunt observate doar de cei mai apropiati.] .
Sunt fericita ca am viata pe care o am,pentru ca sunt inconjurata de atatea persoane care ma iubesc;;) [doar sunt adorabila;x si modesta:-"] si pe care eu la randul meu le iuuuubesc !
Multumesc pentru un an atat de frumos si pentru o varsta atat de ..speciala !

duminică, 13 decembrie 2009

in noaptea asta mi-e DOR !

Da,de multe ori mi-e dor,dar deobicei tac,cand dau pe dinafara inseamna ca e mai mult decat deobicei,inseamna ca sunt multi factori in jurul meu care ma fac sa-mi aduc aminte de ..Tot,da tot ce era candva.
Ce nu-mi place,e ca faptul asta ca mi-e dor parca anuleaza trairile mele prezente,dar nu,trecutul e trecut..prezentul e prezent.
Nu le amestec,nu vreau sa-i dau trecutului o importanta mai mare decat prezentului,nu vreau sa fiu pesimista,dar pentru asta tot imi este dor.
Parca ce am in prezent nu m-ar multumi,si as tanji mereu dupa un trecut glorios,dar nu e asa. Nu a fost nici un trecut glorios,nu a fost perfect chiar deloc,doar ca atunci am inceput sa cunosc multe,poate prea multe dintr-o data,iar asta m-a facut sa raman oarecum atasata si ancorata putin in trecut.
Nu e nici o problema,acum mi-e dor,nu conteaza de ce sau de cine,important e ca sunt constienta ca sentimentul acesta de 'dor' e un lucru firesc si e bine sa-mi aduc aminte de lucrurile care m-au facut fericita si de cei carora le pastrez o amintire atat de frumoasa.

If someone said three years from now
You'd be long gone
I'd stand up and punch them up
Cause they're all wrong
I know better
Cause you said forever
And ever

Who knew

Oameni ce nu se uita..

Exista in viata fiecarei persoane,oameni ce nu pot fi uitati. Ne intrebam adesea de ce trebuie sa ne aducem aminte de x si de y .
Ne aducem aminte si de cele mai multe ori ne doare,ne doare pentru ca ei nu mai sunt in viata noastra,iar absenta lor desi nu vrem sa recunoastem o simtim de multe ori si ne apasa.
E asa de greu sa pierzi un 'cel mai bun prieten' ,iar mai apoi sa te atasezi de alte persoane. Pentru mine cel putin a fost greu,si mi-a luat destul timp.
Si totusi cred ca nu uitam niciodata persoanele acelea speciale,chiar daca n-am mai vorbi cu ele,chiar daca ele ne-ar uita si chiar daca am avea din nou cativa prieteni 'speciali'.
Intr-un fel e trist,dar in altul e asa de dragut sa stii ca exista persoane de care-ti vei aminti mereu si pe care le iubesti mereu si indiferent de timpul care a trecut de cand nu le-ai mai vazut sau de cand n-ai mai vorbit cu ele.
Eu am facut des greseala sa ma atasez prea repede de unii oameni,dar la fel de repede i-am 'abandonat' cand am simtit ca nu era bine pentru niciunul sa ramanem ancorati in acea prietenie,care nu aducea nimic,nimic bun. In schimb au existat oameni si unii inca mai exista ,de care m-am atasat mai greu,dar pe care nu i-am uitat niciodata si sunt sigura ca vor ramane in inima mea,orice s-ar intampla,pentru simplul fapt ca i-am iubit dintotdeauna..

joi, 3 decembrie 2009

it's kind of my



Piesa asta ma obsedeaza ;x !

luni, 30 noiembrie 2009

Prea multe vise si prea putine realitati..

Era tarziu si era asa de frig. Fata grabita isi apasa pasii pe strada ingusta . Simtea ca acea strada era un fel de labirint,iar ea era blestemata sa ramana inchisa acolo pana ar fi gasit o solutie sa evadeze. Se simtea captiva si sleita de puteri. Anii care trecusera de cand cauta o solutie sa scape o facusera sa fie mai rezistenta la fiecare obstacol. Uneori avea impresia ca alt om se intrupase,iar fiinta slaba care era candva murise,dar realiza ca slabiciunile ei mai erau acolo si inca o mai chinuiau,dar doar uneori..astfel inca abia sesiza prezenta lor.
Nu mai avea nevoie acum de toate persoanele pe care le credea indispensabile pentru salvarea ei,reusise sa vada in ea propria salvatoare si sa nu mai astepte un Fat-Frumos sau o mana de prieteni s-o salveze.
Se simtea mai increzatoare in fortele proprii si mai ales simtea ca nu mai e dependenta de cei din jurul ei in modul in care se credea cu cativa ani in urma. Schimbarea asta avuse loc pe parcursul timpului,cand statea tacuta si observa caracterul tare al unei persoane din jurul ei. Persoana pe care inca o mai iubea,desi ii era greu de multe ori sa inteleaga incapatanarea acesteia,iar in ultima ultima perioada se gandea ca poate in viitorul apropiat avea sa existe o despartire intre ele. Aceste ganduri ii erau insa spulberate rapid de catre acea persoana. Frica ca o va pierde si ca va ramane captiva amintirii prieteniei lor i se datora unei experiente din trecutul fetei,experienta pe care n-ar mai fi vrut in ruptul capului s-o traiasca.
Se lumina de ziua cand fata slabita de puteri incepu sa-si imagineze un cerc plin de fosti 'Feti-frumosi' din viata ei. Langa ea erau oameni cat se poate de diferiti:un tip inalt cu plete-n vant ce avea renume de sculptor,altul mai mic un pic care avea o voce divina si niste ochi de varcolac,cel de-al treilea avea vorba rara lucru care o dadea peste cap,iar ultimul si nu cel din urma era un om mai mic si mai slabut ce transpunea in tablourile sale toate sentimentele ei.
Deja era dimineata,iar fata realiza ca avuse un vis..



[Si totusi..visele erau o realitate de poveste.]


Fata gasise solutia.