Se intampla adeseori sa te lovesti de momentele acelea in care realizezi ca ex-ul de care te-ai despartit nu foarte demult si care atunci era plin de defecte si nu gaseai prea multe lucruri care sa-ti placa la el, acum a devenit...Fat Frumos. Toate chestiutele acelea care te deranjau la el au devenit aproape insesizabile, toate lucrurile pe care le-a facut cand erati impreuna acum iti par de o mie de ori mai frumoase decat ti-au parut atunci cand le facea.
Ce se-ntampla in momentele acestea? E doar o nostalgie temporara sau intrebarea 'cum ar fi fost daca..?' ajunge sa te macine din ce in ce mai mult ?
Daca e vorba doar de o nostalgie, oare ar trebui sa te simti si vinovata pentru faptul ca n-ai stiut sa pretuiesti la adevarata valoare ceea ce ai avut candva? Ba mai mult sa-ti faci o gramada de reprosuri pentru cum te-ai purtat cu el atunci cand erati impreuna?!
Daca ajungi sa te gandesti intr-o zi de nenumarate ori 'oare cum ar fi fost daca ai fi pretuit atunci acele momente frumoase cum o faci acum, cum ar fi fost daca s-ar fi continuat totul, cum ar fi daca v-ati mai da o sansa'...poti sa te gandesti ca aceste ganduri vor disparea curand? Ce faci in momentele in care crezi ca el e Printul tau, dar tu nu esti...Cenusareasa lui?
Speri la o impacare, desi stii prea bine ca relatia voastra n-a mers prea bine atunci, dar esti convinsa ca acum ar fi diferit. Cu toate acestea, oricat de mult l-ai vrea inapoi nu poti sa-i spui clar, direct: Ne vreau inapoi. Stiu ca acum sincronizarea noastra nu va mai da gres. Imi pare rau pentru toate greselile pe care le-am facut atunci, nu le voi mai repeta acum. Tu ce spui?
De fiecare data cand te gandesti sa deschizi o discutie cu el despre o eventuala impacare renunti, ramai la stadiul...nu pot sa-i spun asa ceva, daca el nu va vrea eu voi decadea atat in ochii lui, cat si in ai mei. Vei ramane cea care nu a stiut sa aprecieze ceea ce a avut decat atunci cand a pierdut:).
Doare a naibii de mult, nu ?!
duminică, 25 decembrie 2011
sâmbătă, 22 octombrie 2011
sincronizare esuata
A trecut ceva vreme de cand n-am mai simtit nevoia de a ma descarca aici. Asta inseamna ca mi-a mers bine? Hmm..nu stiu exact daca e chiar vorba de asta, sau doar din comoditate n-am mai facut-o. Cert e ca acum am ajuns din nou aici, cu unele frustrari/probleme pe care n-am reusit sa le rezolv si pe care incerc din rasputeri sa le las in urma:).
De vreo luna cam asa, am inceput sa am tot mai multe seri triste/deprimate. De ce seri? Pentru ca atunci imi vin toate in minte, se aduna toate si-mi alearga prin cap, iar uneori simt pur si simplu ca nu mai reusesc sa fac fata.
Cea mai mare frustrare pe care o am in momentul actual e legata de...sincronizare.
Nu inteleg de ce atunci cand il placi pe un om nu poate sa te placa si el in acel moment si gata..sa fiti fericiti. De ce trebuie de o gramada de ori sa intervina o desincronizare, care sa strice toate treburile?! De ce oamenii nu se pot place in acelasi timp?! si sa fie fericiti.
Apoi, inafara de asta mi-e ciuda ca de ceva vreme incepe sa mi se puna pata pe anumiti tipi (mult mai usor decat mai demult), dar sunt cu totul nepotriviti.
Nu merg in directia in care trebuie, dar in acelasi timp nu stiu cum sa ajung intr-un punct bun, in care in cele din urma sa fiu fericita.
E prea mult/dificil ceea ce vreau? nu mai inteleg nimic si sincer m-am si saturat de firele astea complicate, care-mi strica toata bunadispozitia si ma fac morocanoasa de multe ori.
De vreo luna cam asa, am inceput sa am tot mai multe seri triste/deprimate. De ce seri? Pentru ca atunci imi vin toate in minte, se aduna toate si-mi alearga prin cap, iar uneori simt pur si simplu ca nu mai reusesc sa fac fata.
Cea mai mare frustrare pe care o am in momentul actual e legata de...sincronizare.
Nu inteleg de ce atunci cand il placi pe un om nu poate sa te placa si el in acel moment si gata..sa fiti fericiti. De ce trebuie de o gramada de ori sa intervina o desincronizare, care sa strice toate treburile?! De ce oamenii nu se pot place in acelasi timp?! si sa fie fericiti.
Apoi, inafara de asta mi-e ciuda ca de ceva vreme incepe sa mi se puna pata pe anumiti tipi (mult mai usor decat mai demult), dar sunt cu totul nepotriviti.
Nu merg in directia in care trebuie, dar in acelasi timp nu stiu cum sa ajung intr-un punct bun, in care in cele din urma sa fiu fericita.
E prea mult/dificil ceea ce vreau? nu mai inteleg nimic si sincer m-am si saturat de firele astea complicate, care-mi strica toata bunadispozitia si ma fac morocanoasa de multe ori.
joi, 9 iunie 2011
un 2 si un..0
20 :>. 20 de vise? 20 de examene? 20 de sperante? 20 de animale? 20 de oameni? 20 de suferinte? 20 de momente speciale?
Unele din ele poate ca s-au adunat pe parcursul a celor 20 de ani impliniti astazi de catre unul din cei mai iubiti oameni ai mei. 20 de...ani.
A trecut vremea.
E frumos cand te gandesti ca trec anii si o prietenie ramane..poate nu intacta,poate nu fara certuri, dar nu se sfarama ca si un castel de nisip. Cand stii ca bazele au fost 'construite' astfel incat sa nu se darame poate niciodata.
Cu toate suisurile si coborasurile, e in top 3 cele mai longevive prietenii. Top suna cam aiurea, doar nu s-a ajuns la clasificarea si ierarhizarea prieteniilor, dar a fost singurul termen ce mi-a trecut momentan prin minte.
Ideea e ca sunt foarte fericita si multumita ca am un prieten cum e ea, chiar daca in unele momente nu o arat deloc si ma plang..deep inside fericirea de a o avea langa mine castiga mereu:).
La multi ani, M.
Unele din ele poate ca s-au adunat pe parcursul a celor 20 de ani impliniti astazi de catre unul din cei mai iubiti oameni ai mei. 20 de...ani.
A trecut vremea.
E frumos cand te gandesti ca trec anii si o prietenie ramane..poate nu intacta,poate nu fara certuri, dar nu se sfarama ca si un castel de nisip. Cand stii ca bazele au fost 'construite' astfel incat sa nu se darame poate niciodata.
Cu toate suisurile si coborasurile, e in top 3 cele mai longevive prietenii. Top suna cam aiurea, doar nu s-a ajuns la clasificarea si ierarhizarea prieteniilor, dar a fost singurul termen ce mi-a trecut momentan prin minte.
Ideea e ca sunt foarte fericita si multumita ca am un prieten cum e ea, chiar daca in unele momente nu o arat deloc si ma plang..deep inside fericirea de a o avea langa mine castiga mereu:).
La multi ani, M.
miercuri, 1 iunie 2011
copil, copii, NOI !
Pentru ca n-am putut sa trec cu vederea aceasta zi, dar timpul este mult prea scurt. azi ma limitez la urmatorul mesaj : La multi ani, noua !
Da, noua..caci in fiecare dintre noi exista un copil ! Sa traim :)
Da, noua..caci in fiecare dintre noi exista un copil ! Sa traim :)
luni, 21 martie 2011
Poate
El nu a fost niciodata al meu. N'am avut niciodata curajul sa recunosc tot ce simt pentru el. Nici atunci cand cei din jurul meu imi spuneau ca sunt indragostita de el n'am recunoscut. Am negat pana in ultima clipa.
Nu am vrut sa recunosc nici in fata mea ca aia era, am preferat sa spun ca ei nu inteleg, ca defapt e o relatie speciala, ca e pur si simplu altceva si nu e vorba despre dragoste.
Am sustinut mereu ca il vad ca si pe un prieten bun, ca si pe un om special. Poate cel mai special... .
Mi'a fost prea frica sa recunosc totul, sa aflu ce gandeste el exact, sa stie ce simt eu defapt. M'am baricadat si am negat cu toata puterea pe care o aveam sentimentele pe care le aveam.
In momentul de fata pot sa recunosc ca l-am iubit. N'am vrut sa stric nimic, poate ca am gresit, sau poate ca nu. Acum, cand el nu mai e prin apropiere pot sa accept ca nimeni nu s-a inselat, si am fost indragostita de el multa vreme, uneori mai cred ca si acum sunt.
Nu stiu ce s-ar fi intamplat daca am fi ramas in continuare la fel de apropiati, daca as mai fi putut sa ma abtin , daca as fi recunoscut, daca.. .
Acum tresar de fiecare data cand apare. M-am obisnuit insa ca de fiecare data cand isi face aparitia nu va sta prea mult si va disparea, din nou.
Poate ca a fost mai bine asa. Poate !
Nu am vrut sa recunosc nici in fata mea ca aia era, am preferat sa spun ca ei nu inteleg, ca defapt e o relatie speciala, ca e pur si simplu altceva si nu e vorba despre dragoste.
Am sustinut mereu ca il vad ca si pe un prieten bun, ca si pe un om special. Poate cel mai special... .
Mi'a fost prea frica sa recunosc totul, sa aflu ce gandeste el exact, sa stie ce simt eu defapt. M'am baricadat si am negat cu toata puterea pe care o aveam sentimentele pe care le aveam.
In momentul de fata pot sa recunosc ca l-am iubit. N'am vrut sa stric nimic, poate ca am gresit, sau poate ca nu. Acum, cand el nu mai e prin apropiere pot sa accept ca nimeni nu s-a inselat, si am fost indragostita de el multa vreme, uneori mai cred ca si acum sunt.
Nu stiu ce s-ar fi intamplat daca am fi ramas in continuare la fel de apropiati, daca as mai fi putut sa ma abtin , daca as fi recunoscut, daca.. .
Acum tresar de fiecare data cand apare. M-am obisnuit insa ca de fiecare data cand isi face aparitia nu va sta prea mult si va disparea, din nou.
Poate ca a fost mai bine asa. Poate !
vineri, 18 martie 2011
Imi pare rau.
Exista oameni de langa care nu poti sa pleci nici in momentele in care te simti in plus in viata lor. Cand ai impresia ca esti doar o haina uzata ce trebuie sa fie schimbata, iar haina noua e purtata tot timpul. Defapt, nu e vorba ca nu poti sa pleci ci ca nu vrei. Pentru ca in relatiile alea s'a cladit mult si nu ar fi normal sa abandonezi totul asa ca si cum anii ce'ar fi trecut nu ar fi insemnat nimic.
Stiu sigur ca acum e doar o pasa proasta. Imi pare rau ca nu sunt tot timpul langa tine, defapt in ultima vreme nici n'am mai prea avut cum sa fiu, in schimb ma bucur c'a aparut altcineva si nu esti singura:).
Nu am vrut sa'ti spun chestiile astea direct, nu vreau sa'ti reprosez nimic.
Oricum..chiar imi pare rau:)
Stiu sigur ca acum e doar o pasa proasta. Imi pare rau ca nu sunt tot timpul langa tine, defapt in ultima vreme nici n'am mai prea avut cum sa fiu, in schimb ma bucur c'a aparut altcineva si nu esti singura:).
Nu am vrut sa'ti spun chestiile astea direct, nu vreau sa'ti reprosez nimic.
Oricum..chiar imi pare rau:)
duminică, 6 martie 2011
Curatenie de..[oameni] primavara
M'am saturat sa astept.
Aseara am vorbit cu o prietena care mi-a sugerat ca e timpul sa incep sa fac curatenie..unde e nevoie.
Azi mi-am dat seama ca sfatul acela a venit la momentul potrivit, cand chiar era nevoie de el si poate daca nu l-as fi primit nu as fi avut curajul necesar sa dau la o parte tot ce nu mai ..misca,tot ce'a fost candva,dar acum s-a transformat in amintiri.
Prieteniile nu rezista doar hranindu'se cu amintiri. E nevoie de ceva mai mult, mult mai mult. Si cand raman doar amintirile, ei bine atunci e dragut sa te gandesti la ce a fost,dar cam atat.
Nu poti la nesfarsit sa te gandesti la niste persoane care obisnuiau sa fie langa tine, vezi, e vorba de 'obisnuiau' trecutu' isi spune cuvantu'. Cum sa te hranesti cu o amintire cand in prezent nu a mai ramas mare lucru?!
Nu,e imposibil.
Asa ca azi am inceput curatenia. E greu. Chiar e greu sa 'sortezi lucrurile' , sa desparti trecutu' de prezent si sa lasi in urma ce-a fost,dar uneori e ceea ce ai nevoie pentru a putea continua in prezent fara sa te simti tras in jos.
Si totusi: Punem lacat pe cutia cu amintiri? Sau o lasam intredeschisa?
:)
Aseara am vorbit cu o prietena care mi-a sugerat ca e timpul sa incep sa fac curatenie..unde e nevoie.
Azi mi-am dat seama ca sfatul acela a venit la momentul potrivit, cand chiar era nevoie de el si poate daca nu l-as fi primit nu as fi avut curajul necesar sa dau la o parte tot ce nu mai ..misca,tot ce'a fost candva,dar acum s-a transformat in amintiri.
Prieteniile nu rezista doar hranindu'se cu amintiri. E nevoie de ceva mai mult, mult mai mult. Si cand raman doar amintirile, ei bine atunci e dragut sa te gandesti la ce a fost,dar cam atat.
Nu poti la nesfarsit sa te gandesti la niste persoane care obisnuiau sa fie langa tine, vezi, e vorba de 'obisnuiau' trecutu' isi spune cuvantu'. Cum sa te hranesti cu o amintire cand in prezent nu a mai ramas mare lucru?!
Nu,e imposibil.
Asa ca azi am inceput curatenia. E greu. Chiar e greu sa 'sortezi lucrurile' , sa desparti trecutu' de prezent si sa lasi in urma ce-a fost,dar uneori e ceea ce ai nevoie pentru a putea continua in prezent fara sa te simti tras in jos.
Si totusi: Punem lacat pe cutia cu amintiri? Sau o lasam intredeschisa?
:)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
