Sunt momente in care fara niciun motiv nu te simti bine,iar cel mai probabil vor sosi apoi din ce-n ce mai multe motive pentru a-ti justifica starea.
Vrei sa vina zilele bune inapoi,insa tot ce primesti sunt resturile unor zile pline de amaraciune. Tu nu te saturi sa traiesti asa?
Ai vrea sa fugi,sa uiti,sa dai timpul inapoi..sa-ti fie bine.
Ce facem cand astfel de momente apasa?
Stam linistiti bazandu-ne pe "Maine e o zi mai buna'' sau ne inchidem in carapacea noastra si refuzam sa comunicam cu cei ce ne sunt aproape ?
Tocmai cand ai impresia ca mai rau de atat nu poate sa-ti mearga apar niste situatii care-ti rastoarna ipotezele,iar incredibilul devine credibil.
Mie una nu mi-a mers extraordinar in ultimele zile,dar am incercat sa zambesc si sa nu las sa se observe nimic pe fata mea,se pare ca am reusit.
M-am gandit ca vor veni zile mai bune,ca urmeaza soare pe drumul meu.
Insa pe drum am intampinat o problema : am obosit.
Care-i limita dintre naivitate si speranta?
Cum pot unii oameni sa persevereze cand sunt pe un drum indepartat de adevar ?
Devin sclavii iluziilor,se lasa tarati cu lunile printr-o viata ,care sigur nu le va oferi nimic bun.
Uneori perseverenta iti aduce multe lucruri bune,insa alteori te-ndoaie de povara lucrurilor primite.
E bine sa urmaresti o line de suprafata,fara extreme .
Insa atunci cand iubim,pierdem atat de des aceasta linie. Important e sa stim sa revenim si sa ne cream un drum care sa ne avantajeze atat pe noi,cat si pe cei dragi noua.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu